Proiecte europene

ANUNȚ selecție AK 1 2019

ANUNȚ selecție AK 1 2019-Selecție 3 participanți pentru Cursul 3 (05-09.10.2020)

În perioada 1.07.2019-31.10.2020, se va derula în școala noastră proiectul Erasmus  ,, European professionalism to prevent failure in education,,   cu numărul de referință  2019-1-RO01-KA101-062904, finanțat de Comisia Europeana.

Proiectul are ca scop formarea a 11 profesori din liceul nostru, în vederea implementării noii metodologii  în activitatea didactică. Formarea se va realiza prin 3 cursuri oferite de furnizori de formare din Uniunea Europeană.

Curs 1

Emotional intelligence and coaching skills for teachers, school and adult education staff, Bolognia Italia, 7 zile, 8 ore/zi, 27.10- 02.11.2019 participanti 4 profesori

Curs 2

Parents & Teachers: building bridges,  Seville, Spania, 5 zile/5 ore/zi 3 diriginti și un profesor voluntar 24-28.02. 2019

Curs 3

Understand Yourself, Understand Your Learners, 5 zile, 8 ore/zi 3 diriginti, Limassol, Cipru, 05-09.10.2020

Prin participarea profesorilor/dirigintilor la cele trei cursuri de formare urmarim dezvoltarea competentelor didatice, a abilitatilor de abordare a elevilor la clasa in cadrul lectiilor, de management al claselor de catre dirigenti, dar si de o abordare adaptata a parintilor. Dorim perfectionarea profesorilor si a dirigintilor pentru a face fata noilor provocari ale elevilor pe fondul lipsei lor de educatie sociala, context stiut ca ridica gradul de vulnerabilitate si intelegere gresita a realitatii.

Scopul proiectului va fi operationalizat prin urmatoarelor obiective:

1. Creșterea calitații și atractivitații orelor de curs prin participarea a 4 profesori la cursuri europene de dezvoltarea a competențelor de coaching pentru a utiliza adaptat la clasa atitudinea, metodologia și instrumetele speciale de coaching;

2. Dezvoltarea abilitaților de cooperare profesor-părinte prin formarea a 3 diriginți de la clasele de liceu la cursuri europene;

3. Dezvoltarea abilitaților de relaționare educaționale eficiente între profesor-părinte-elev prin formarea a 3 diriginți de la clasele de liceu la cursuri europene de dezvoltarea a competențelor de tehnica empatica si a comunicarii.

Cursul 1.

Curs 1

Emotional intelligence and coaching skills for teachers, school and adult education staff, Bolognia Italia, 7 zile, 8 ore/zi

27.10- 02.11.2019 participanti 4 profesori

Metoda GROW-o metoda care poate fi folosita cu succes de diriginți (totul se realizează pe baza intrebărilor, foarte bine formulate de către cadrele didactice/diriginți)

G=goal-obiectivul elevului /gândit împreună cu profesorul

R=reality-se analizează realitatea elevului (situația/problema cu care se confruntă)

absențe/note mici la o disciplină/lipsa prietenilor/oboseală/plictiseală la școală/dificultatea înțelegerii la o disciplină, etc)

O= options- se analizează toate opțiunile care ar duce la rezolvarea problemei/situației

W=will,se planifica activitatea care va rezolva problema cu care se confruntă elevul (zile, date, ore, totul concret).

Cursul 2

Parents & Teachers: building bridges,

 Seville, Spania, 5 zile/5 ore/zi 3 diriginti și un profesor voluntar

17/02/2019 – 23/02/2019

Comunicarea profesorilor cu părinții-elevii, construire de poduri

Cursurile europene sunt o modalitate foarte bună de a acumula cunoștințe noi, de a fundamenta ceea ce știam deja și de a face schimb de bune practici academice și culturale cu educatori din alte țări. Cursul Parents and teachers- building bridges, desfășurat în Sevillia, Spania în perioada 24-28 februarie 2020 a avut ca temă principală stabilirea rolurilor și scopurilor pe care părinții și profesorii le au în sistemul de educație, dar și dezvoltarea unor strategii de cooperare care să dezvolte relațiile dintre profesori și familii. Prima întrebare la care trebuie să găsim un răspuns împreună este de ce anume au nevoie părinții și profesorii pentru a forma o echipă care să maximizeze rezultatele copilului. Primul pas pe care trebuie să-l luăm în calcul atunci când încercăm să stabilim o legătură cu părinții este să identificăm stilul parental în care se poate încadra acesta. Stilul parental are în vedere comportamentul și emoțiile pe care părinții le manifestă în relația cu copilul lor, capacitatea de empatie și control prin stabilirea limitelor și respectarea regulilor. Ajungem astfel la patru stiluri parentale pe care le voi contura în linii mari. Trebuie să menționez că pe lângă acestea au mai fost definite și alte stiluri parentale și că niciodată nu le găsim bine delimitate ci vom regăsi caracteristici din cel puțin două stiluri dominante în funcție de interacțiunile dintre părinte și copil, temperamentele lor și mediul social.

Stilul democratic: cerințe înalte, receptivitate mare. Părinții care se încadrează în acest stil au așteptări mari pentru realizări și maturitate, dar sunt în același timp calzi și receptivi. Acești părinți stabilesc reguli și limitări prin discuții deschise, utilizând motivații. Sunt afectuoși și încurajatori și încurajează independența.

Stilul permisiv: disponibilitate afectivă, grad scăzut de control. Părinții manifestă interes pentru ceea ce fac copiii, se consultă împreună când iau o decizie. Pe de alt parte îndeplinesc în foarte mare măsură dorințele copiilor fără a interzice comportamentele neadecvate.

Stilul autoritar: cerințe înalte, receptivitate scăzută. Deși se aseamănă cu stilul democrat prin standardele înalte pe care le are, părintele autoritar cere supunere oarbă folosind raționamente precum ”fiindcă așa am spus eu”. Părinții care se încadrează în această categorie folosesc disciplina severă și fac apel la pedepse pentru a controla comportamentul copilului. Părinții nu sunt receptivi la nevoile copilului și în general nu sunt grijulii.

Stilul neglijent (neimplicat): cerințe scăzute, receptivitate scăzută. Părinții care se încadrează în acest stil nu stabilesc limite ferme sau standarde înalte. Sunt indiferenți la nevoile copiilor și nu se implică în viața lor. Acești părinți tind să aibă probleme mentale ei înșiși precum depresie postnatală, abuz fizic, neglijență când au fost copii.

Odată stabilit stilul parental în care se poate încadra părintele putem merge mai departe la identificarea sentimentelor, la împlinirea nevoilor și la formularea cerințelor făcând apel la empatie și comunicarea nonviolentă (limbajul iubirii). Fiecare educator sau părinte va identifica ce așteptări are unul de la celălalt, ce sentimente și nevoi stau la baza acțiunilor lor și modul empatic de a le împlini spre beneficiul copilului.

Un instrument pe care-l putem folosi în conversațiile cu părinții este ascultarea activă. Etapele folosite în cadrul ascultării active sunt:

  • Ascultarea conținutului;
  • Tehnica clarificării: clarificăm și obținem mai multe informații, adresăm întrebări;
  • Parafrazarea: verificăm că am înțeles ceea ce vrea să transmită persoana;
  • Reflecția: să exprimăm faptul că le înțelegem sentimentele implicate;
  • Rezumarea: fapte și idei importante, încercăm să folosim doar cuvintele părintelui;
  • Reformularea: reformularea și conotația pozitivă.

Odată ce etapa aceasta este împlinită mergem către comunicarea nonviolentă. În procesul construirii relațiilor cu părinții este nevoie să cunoaștem importanța recunoașterii nevoilor, sentimentelor și așteptărilor.

Marshall Rosenberg, inițiatorul comunicării empatice denumită de acesta ”limbajul inimii” sau ”limbajul girafă” ne arată că această comunicare nonviolentă nu este despre a vorbi într-un anumit mod ci despre a vorbi dintr-un anumit punct de vedere. Ca simbol al comunicării nonviolente Rosenberg a folosit girafa, animalul care are o inimă mare și un gât lung, ceea ce îi conferă o perspectivă mai largă asupra lucrurilor. Pe de altă parte, pentru a ilustra comunicarea violentă, Rosenberg a folosit drept simbol șacalul. Acesta reprezintă agresiunea și dominația.

În general, în comunicarea cu părinții sau elevii putem trece printr-o situație conflictuală urmând cei patru pași:

  1. Observarea fără evaluare sau judecată. ”Capacitatea de a observa fără a judeca este cea mai înaltă formă de inteligență”- Krishnamurti. Putem folosi cuvinte precum: văd, aud, îmi aduc aminte.
  2. Identificarea sentimentelor: cum mă simt (punem accent pe emoții și senzații mai mult decât pe gândire) în relație cu ceea ce observ.
  3. Descoperirea nevoilor implicite (mai degrabă decât o preferință sau o acțiune specifică) care mi-au cauzat sentimentele.
  4. Adresarea cerinței/dorinței în vederea progresului: acțiunea concretă pe care aș dori să o întreprindem. Cerem în mod clar ceea ce ne-ar îmbunătăți viața fără a avea o solicitare forțată.

Un exemplu pe care îl putem aplica la clasă cu elevii noștri poate fi următorul. Profesorul intră în clasă și constată că este dezordine. Acum intervine modul în care comunicăm cu elevii. ”Văd că sunt 10 hârtii pe jos. Mă simt dezamăgită. Am nevoie de cooperare și suport. Credeți că putem stabili împreună un mod prin care să vă duceți hârtiile la coșul de gunoi?”

Întotdeauna în procesul comunicării trebuie să ne conectăm și să înțelegem. Ceea ce transmitem trebuie să fie precis, ușor de măsurat și pozitiv. De exemplu, în loc să le spun elevilor: ”Nu alergați!” le pot spune ”Ați putea, vă rog, să mergeți?”

Don Miguel Ruiz spune că tot ceea ce facem se bazează pe acordurile pe care le-am făcut cu noi înșine, cu alți oameni, cu divinitatea, cu viața. Dar cele mai importante acorduri sunt cele pe care le facem cu noi înșine.

Cele patru acorduri sunt:

  1. Fii impecabil cu ceea ce spui. Vorbește cu integritate. Spune doar ceea ce intenționezi. Evită să folosești cuvintele pentru a vorbi împotriva ta sau să bârfești despre ceilalți. Folosește puterea cuvintelor în direcția adevărului și iubirii.
  2. Nu lua totul personal. Nimic din ceea ce fac ceilalți este din cauza ta. Ceea ce alții spun sau fac este o proiecție a propriei lor realități, propriilor lor visuri. Când ești imun la opiniile și acțiunile altora, nu vei fi victima suferinței inutile.
  3. Să nu faci presupuneri. Găsește curajul de a adresa întrebări și de a exprima ceea ce vrei cu adevărat. Comunică cu ceilalți cât de clar poți pentru a evita neînțelegerile, tristețea și drama. Doar cu acest acord îți poți transforma viața complet.
  4. Întotdeauna fă tot ceea ce poți. Ceea ce poți mai bine se va schimba dintr-un moment în altul, va fi diferit când ești sănătos față de atunci când ești bolnav. Sub orice circumstanță, fă ceea ce poți mai bine și vei evita auto-judecata, auto-abuzul și regretul.

În cadrul construirii de relații benefice și durabile cu părinții avem nevoie să ne reconturăm modul de gândire și comunicare. În loc de atac verbal pot să-mi exprim nevoile. În loc de generalizări pot avea afirmații specifice. În loc de afirmații de poziție avem afirmații de interese. Orientările negative le înlocuim cu orientările pozitive. Afirmațiile din trecut le înlocuim cu cele proiectate spre viitor. Perspectiva individuală se mută pe perspectiva socială. Afirmația sigură se reformulează în întrebările despre posibilitate. Modul imperativ devinde modul condițional (în loc de ”Trebuie să….” avem ”Ce ar fi dacă…..”. Și nu în ultimul rând în loc să ne concentrăm pe persoană, ne concentrăm pe problemă.

Pentru a dezvolta o strategie de cooperare între profesori și părinți trebuie în primul rând să ne gândim că suntem o echipă în care participăm și colaborăm. Factorii de care ținem seama sunt stilurile parentale, sentimentele și nevoile celuilalt. În procesul de comunicare este foarte importantă ascultarea activă pentru a aduce mai aproape opiniile și abordările diferite pe care le avem. Un alt element cheie pentru a promova participarea este managementul emoțiilor (interesele și emoțiile noastre influențează modul în care ne raportăm la ceilalți). Comunicarea nonviolentă pune accentul pe empatie, împărtășirea sentimentelor și nevoilor, formularea clară a cerințelor pentru a aduce o îmbunătățire, evitarea evaluării și judecării celuilalt.

Prof. Nicoleta Ion

Liceul Teoretic Costești